sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Tratament cu veninul de la albine.



Incep prin a multumi unei doamne cu sufletul mare care se numeste Cristina Aosan. http://www.aosan.com/boli.html , dupa ce am citit cu se ocupa doamna doctor, m-am informat din mai multe surse ce poate sa faca veninul de albine si am hotarat sa incerc si eu. Binenteles majoritatea cunoscutilor cand auzeau ce fac imi spuneau ca nu sunt normal, dar acest lucru nu era o noutate pt mine. Cateodata trebuie sa iesi din normalitate pt a descoperi lucruri folositoare. Avand dureri de sale, mi-am zis sa incep usor un tratament cu venin de albine. Prima zi o intepatura de albina, a doaua zi doua intepaturi, tot asa pana la 4 intepaturi si pe urma in scadere. Am inceput acest tratament in urma unor intepaturi de la albina (in jur de 20 intepaturi intr-un timp de 6 ore). Am observat ca nu ma mai simt asa de obosit si am si pofta de munca (la pavilionul apicol). Tratamentul l-am inceput dupa ce am fost convins ca veninul de albine imi face bine, adica dupa aproximativ o luna de zile. Saptamanal imi faceam tratament la ceafa si la spate cu 3-6 intepaturi de albina, iar inainte de a intra albinele in ... hibernare mi-am mai facut  un tratament de 8 zile crescator-descrescator pana la 4 intepaturi. Aproximativ 3 luni de zile (pe timpul iernii) nu am avut dureri. Nu inseamna ca acest rezultat o sa fie si la alte persoane, dar cum eu am incercat si am vazut rezultatul ... ramane la alegerea fiecaruia. Eu va sugerez sa intrebati si specialisti inainte de a incerca asa ceva. Poate gramul de nebunie la mine a fost mai mare.  :)

3 comentarii:

  1. Tot ceea ce este aici am "cules" de pe diferite site-uri. Sper sa nu fie suparat careva, daca oservati site-uri asemanatoare sau folositoare, va rog lasati adrs aici, este bine de stiut.

    Cate ceva despre venin : Însuşirile terapeutice ale veninului de albine
    Veninul de albine este un produs biologic propriu al albinei şi nu intră în rândul principiilor active transmise de plante. Componentele sale acţionează pe de o parte ca inhibitoare ale sistemului nervos, iar pe de altă parte ca stimulente ale inimii şi ale glandelor cortico-suprarenale. Prin stimularea producerii de cortizon, veninul de albine acţionează în tratarea afecţiunilor reumatismale, mai cu seamă în artrite. Administrat direct sau pe cale parentală (injecţii), singur sau în asociere cu corticoizi, veninul de albine este cunoscut şi utilizat astăzi ca un factor activ în tratarea acestor afecţiuni, iar prin combinarea mai multor metode sau tehnici curative se poate utiliza în combaterea şi altor afecţiuni, cum ar fi:
    poliartrite infecţioase nespecifice şi spondilartroze deformate; boli ale sistemului nervos periferic: lumbago, sciatică, nevralgii de trigemen şi de facial, nevralgii intercostale, pareze şi hemiplegii; boli vasculare: tromboflebită, endarterită, arterioscleroza vaselor mem¬brelor;
    gută, tireotoxicoză şi astmul bronşic; reumatismul poliarticular, muscular şi cardiac;
    boli de piele: ulcere trofice, fistule şi plăgi atone; boli oculare: irită şi iridocilită.
    În general se poate spune că veninul de albine, în doze mici, repetate, prin compoziţia sa foarte complexă, stimulează reactivitatea nervoasă şi humorală a întregului organism, mărindu-i capacitatea de apărare împotriva infecţiilor, mărind reactivitatea sistemului conjunctiv, favorizând Ieucocitoza şi permeabilizând o serie de ţesuturi sclerozate. Cu toate acestea, utilizarea lui se va face numai cu avizul medicilor reumatologi şi cardiologi, specializaţi în apiterapie.
    Nu se vor trata cu preparate pe bază de venin bolnavii de diabet, de ficat şi pancreas, cu afecţiuni cardiovasculare de tipul infarctului miocardic, endocardite şi miocardite, arterioscleroză avansată, cei cu nefrită şi nefroză, cei cu tuberculoză, sifilis şi bruceloză, cei cu epilepsie, encefalite şi gravidele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Proprietăţile fizice ale veninului de albine
    Veninul de albine se caracterizează prin următoarele proprietăţi fizice: este un lichid dens, transparent (incolor), cu miros particular, înţepător, gust amărui-acid, astringent, arzător şi cu însuşiri de a cristaliza într-un interval scurt de timp.
    Este compus din proteine, săruri minerale, enzime, hormoni, uleiuri eterice şi alte substanţe volatile. Mai mult de jumătate din veninul brut este format din proteină activă, care la rândul ei cuprinde mai multe fracţiuni: melitina, fosfolipază şi hialuronidaza.
    Greutatea specifică a veninului este de 1,131, iar reacţia lui este acidă, având un pH de 4,5-5,5. Precipită în mediu alcalin. Veninul de albine având o compoziţie complexă, principalul său com¬ponent este format din substanţe proteice în procent de până la 75% din veninul uscat. Din cele 8 fracţii albuminoide existente, numai două prezintă importanţă. Prima fracţiune alcalină (pH = 11) are în componenţă 13 aminoacizi: glicocol, alanină, valină, leucină, izoleucină, serină, treonină, Uzină, arginină, triptofan, prolină, acid aspartic şi acid glutamic. Această fracţie are acţiune toxică. A doua fracţie are în componenţa sa 18 aminoacizi, respectiv cei menţionaţi la fracţia anterioara plus tirozină, cistina, metionina, fenilalanina şi histamină. Această fracţie nu are acţiune toxică.
    Principalul component al veninului de albine îl reprezintă substanţele proteice în a căror structură există trei fracţii. Cea mai importantă fracţie proteică este melitina, aceasta fiind considerată şi componenta cea mai activă a veninului. În melitină s-au identificat glicocol, alanină, valină, leucină, izoleucină, serină, tirozină, lizină, arginină, asparagină, glutamină, triptofan, prolină. Această fracţie a veninului dizolvă eritrocitele, degajează histamină şi serotonină, scurtează fibrele musculare netede şi striate, scade presiunea sanguină şi ritmul respirator, blochează sincopele nervoase periferice şi centrale etc. Are reacţie alcalină, cu pH-ul de 11,0.
    O altă fracţie bine reprezentată este cea alcătuită din fermenţii hialuronidazei şi fosfolipazei A. în fosfolipază, care are pH-ul 10. S-au identificat 18 aminoacizi, din care 13 au fost citaţi în fracţia anterioară, plus următorii cinci: tirozină, cistină, metionină, fenilalanină şi histamină.

    RăspundețiȘtergere
  3. Majoritate celor scrise mai sus, sun adunate de pe diferite site-uri. Multumesc celor care au oferit asa noutati.

    RăspundețiȘtergere